Exersarea privirii bioptice

Bioptical Art - Liviu Iliescu

" si tot astfel, daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi. De-as avea trei ochi, as vedea-o si mai mare"

Mihai Eminescu, Sarmanul Dionis

Pentru a face mai intelese rezultatele experientelor pe care, intr-o buna masura, le-am cuprins sub titlul Arta bioptica, este necesar sa se exerseze privirea parcurgand acest capitol. *Dupa cum se stie, privirea cu doi ochi, privirea binoculara, este factorul principal în perceperea adancimii si distantei într-un spatiu care se intinde pana la aproximativ 300 m. In plus, vederea binoculara permite o perceptie globala intr-un unghi de aproape 180o(privind înainte).

Am introdus denumirea de privire bioptica, pentru perceptii vizuale intr-o gama mai larga, incluzând si pe cele normale, asa cum se va vedea mai departe. De fapt, privirea este tot binoculara, dar se introduc, în plus, stimuli diferiti pentru fiecare ochi, fata de cei provocati in stereoscopie, holografie sau in realitatea virtuala.

De la caz la caz, se poate trece peste unele descrieri teoretice, care s-ar putea ca, dintr-un inceput, sa nu apara suficient de explicite, revenind asupra lor dupa parcurgerea testelor.

Pentru a vedea clar la diferite distante, dupa cum se stie, se modifica curbura cristalinului ochiului, respectiv distanta sa focala, rezultand ceea ce se numeste acomodare vizuala. Pe de alta parte, trebuie sa se modifice si unghiul dintre axele ochilor, unghi numit de convergenta, respectiv convergenta ochilor. In figura 1 se arata, schematic, modificarea convergentei cu distanta la care se priveste (unghiurile V si V). Figura 1 prezinta si elemente de perspectiva, care, dupa cum se stie, pot fi sesizate si cu un singur ochi. Exista o coordonare naturala între acomodare si convergenta.

Testele se prezinta in perechi, cate un desen pentru fiecare ochi; acestea trebuie sa fie privite de la distanta de 30-40 cm, necesitand o alta coordonare intre acomodare si convergenta decat cea naturala, fapt care cere un oarecare antrenament.

Sunt persoane care realizeaza aceasta noua coordonare spontan, altele cu o oarecare dificultate, iar altele, mai putine, care nu pot efectua coordonarea, in special cele mai in varsta, acestea, dupa caz, trebuind sa se foloseasca de ochelarii de citit. Apare necesitatea unor usoare antrenamente, ca in gimnastica, deoarece si in acest caz se produce o solicitare a muschilor de actionare atat a cristalinului, cat si a globului ocular, antrenamente de altfel benefice. La observarea tablourilor bioptice care sunt asezate la cativa metri, aceasta solicitare este mult mai mica. Dificultatile in privirea bioptica sunt similare cu acelea din stereoscopie, unde, de asemenea, trebuie sa se modifice coordonarea normala între acomodare si convergenta.

Testele1) pe care le prezint sunt de fapt elemente cu care se realizeaza compozitiile bioptice. În ce priveste sensibilitatea raspunsului psihofizic, am constatat din testari pe diferiti subiecti ca se pot evidentia oameni dotati si chiar supradotati (similar cu aceia care au asa-zisa ureche muzicala).

Raspunsul psihofizic este in mai mica masura în legatura cu nivelul de cultura al subiectilor, însa interpretarile sunt dependente de acesta.

Pentru obtinerea de imagini stereoscopice de pe desene sau fotografii este cunoscuta utilizarea stereoscopului, cum si unele modalitati de privire.

Efectele bioptice, in general, sunt asociate cu dispuneri in spatiu, iar pentru exersarea privirii pe cuplurile de desene si reproduceri din aceasta carte se vor aplica unele modalitati pe care le-am gasit mai potrivite.

Modalitatea 1 (M1)

Pentru a separa imaginea data de unul din ochi de aceea data de celalalt ochi se foloseste o diafragma de carton avand dimensiunile de aproximativ 20 x 30 cm, ce se tine cu latura mare pe verticala, ca in figura 2a. Pozitia corecta a diafragmei este atunci cand cu fiecare ochi se priveste numai cate una din formele dreptunghiulare (Fig. 2b), iar apoi, deschizand ambii ochi, se obtine o singura forma dreptunghiulara in care incep sa apara in primul rand elemente detasate in spatiu.

Modalitatea 22) (M2)

Se priveste cu ochii liberi (fara diafragma) mai intai un obiect mai indepartat (cel putin cativa metri), si apoi se aseaza la o distanta de ochi relativ micã (7-10 cm), unul din teste, observându-se 3 formate dreptunghiulare, neclare. Se departeaza de ochi cartea pana la 25-30 cm, privind tot timpul in dreptunghiul din mijloc, iar in momentul in care  detaliile apar clare, se intarzie observarea cel putin un minut, cand incep sa apara efecte spatiale si alte efecte bioptice. In figura 3a se arata pozitia celor trei dreptunghiuri, P fiind imaginea principala, iar S imaginile secundare. Se vor folosi, dupa caz, ochelarii de citit, chiar daca atunci cand se priveste departe, obiectul vizat apare neclar, deoarece este important ca imaginea P din carte sa apara cu claritate maxima.

Modalitatea 3 (M3)

Ca si in cazul M2, se priveste testul cu ochii liberi, dar de data aceasta cartea se aseaza la o distanta mai mare fata de ochi (50-80 cm).

Se tine cu mana un creion la o distanta mai aproape de ochi (25-30 cm) (reper), fixandu-se privirea pe varful sau, astfel ca in spatele lui cele doua dreptunghiuri ale testului se vad dedublate3). Prin apropierea si departarea de carte se va obtine imaginea a trei dreptunghiuri, ca in cazul modalitatii M2. Si aici efectele bioptice apar in dreptunghiul din mijloc. Se indeparteazã creionul si se priveste cu ochii liberi, pastrand incrucisarea axelor ochilor. Detaliile care se detaseaza in spatiu apar in profunzime invers decat in cazul modalitatii M2.

Modalitatea M3 este mai dificil de aplicat si cere o concentrare ceva mai mare.

Modalitatea 4 (M4)

Efectele bioptice se percep privind cu un ochi liber, iar cu celalalt printr-un dispozitiv optic compus din doua oglinzi montate periscopic (figura 4). Dispozitivul are reglabila una din oglinzi, astfel incat se poate privi cuplurile de imagini în corespondenta bioptica de la distante mai apropiate (25-50 cm) pana la zeci de metri.

Periscopul poate fi dispus orizontal pentru privirea testelor (figurile si detaliile din reproduceri notate cu DR1, DR2 etc.), cat si a reproducerilor R1, R2..., unde cuplurile de imagini sunt dispuse pe verticala. In acest caz, periscopul trebuie dispus pe verticala. Acest dispozitiv poate fi realizat artizanal, sau in cazul unui interes mai larg, ar putea fi produs in serie. Dispunerea cuplurilor pe verticala am folosit-o la realizarea compozitiilor bioptice din motive psihofizice (de fuzionare mai precisa), dar avand in vedere si posibilitatea realizarii unor efecte de perspectiva dispuse pe verticala.

 

RECOMANDARI

–Se vor aplica mai intai modalitatile M1 si M2.

–Modalitatea M3, desi la inceput apare mai dificila pentru unii subiecti, trebuie exersata, deoarece ofera posibilitatea inversarii profunzimilor fata de M1 si M2.

–Se vor parcurge treptat toate testele, inclusiv cele notate cu DR1, DR2, sarindu-le pe acelea care nu pot fi fuzionate la inceput, dar revenind asupra lor4).

–Se va parcurge de mai multe ori intreaga serie de teste, deoarece se va forma treptat privirea bioptica, observandu-se efectele descrise in cele ce urmeaza.

–La observarea de dedublari de imagini in sus-jos, se va roti putin cartea.

–Unii subiecti nu vor putea fuziona toate testele, persistand mai ales dedublarile in lateral (se va incerca obtinerea fuzionarii prin cresterea distantei de privire, eventual cu 5-10 cm).

–Se stie ca unul din ochi este director si, de aceea, se vor observa efectele bioptice si cu cartea rotitã cu 180o (cu scrisul invers).

–Testele se vor privi cateva minute normal si apoi, aplicand modalitatile descrise mai sus, apoi din nou normal, obtinandu-se cicluri psihofizice.

–Se va observa o crestere treptata, in timp, a profunzimilor, realizandu-se o dinamica a profunzimii spatiului virtual.

EXPLICATII PENTRU TESTELE DIN FIGURI

–Fig.5 – Ovalele apar in spatiu sugerand forma unui resort (arc).

–Fig.6 – La observarea cu modalitatile M1 sau M2 se detaseaza o piramida cu varful in sus, iar cu M3 o piramida cu varful in jos.

–Fig.7 – Cu M1 sau M2 latura orizontala mica apare in jos; cu M3 efectul se inverseaza.

–Fig.8 – O forma prismatica culcata.

–Fig.9 – O forma care, spatial, este opusa celei din figura 8; ea apare în pozitie verticala si altfel structurata.

–Fig.10 – Cu5) M1 sau M2 forma contrazice perspectiva (privitã normal), cu M3 confirmã perspectiva, latura orizontalã mai micã apãrând mai îndepãrtatã.

–Fig.11 – Forma, evident plana6), capata o transformare in spatiu, fara efecte de perspectiva, altele decat cele cunoscute. Aceasta trecere de la plan la un spatiu fara elemente de perspectiva am numit-o trecerea in hiperspatiu sau, mai simplu, hiperspatiu.

–Fig.12 – Forme de completare observabile atât cu M1 sau M2, cat si cu M3; apare cercul inscris in patrat, laturile patratului fiind într-o stabilitate precara (apar mici deplasari intre laturile ce-l compun, pe de o parte, si fata de cerc, pe de alta parte).

–Fig.13 – Apar perturbari în convergenta binoculara; triunghiul se deplaseaza fata de cerc. Efectul permite obtinerea unor cinetisme în compozitie, dar aceasta posibilitate trebuie folosita, cu grija, altfel apar dedublari nedorite, disonante care deranjeaza.

–Fig.14 – La privirea cu M1 sau cu M3 (cu M2 apar instabilitati) apare suprapunerea negrului pe alb, rezultand o nuanta argintie7). Pentru coordonarea convergentei ochilor in cazul privirii cu M2 sau M3 se privesc triunghiurile mici de deasupra figurii, astfel ca, în loc de doua, cate sunt in desen, sa apara trei.

–Fig.15 – Succesiune de triunghiuri in perspectiva colorica (cu M1 sau M2) si anume: triunghiul mare de culoare rosie in fata si mai indepartat cel albastru (asa cum apare in natura, in perspectiva colorica). Cu M3 perspectiva lineara si colorica se inverseaza, ceea ce ar indreptati denumirea de antispatiu (de altfel, ca si in figurile 8, 9 si 10, unde cu M3 se inverseaza perspectiva liniara8))

–Fig.16 – Efecte inverse decat acelea din figura 15.

–Fig.17 si Fig.18 – Efecte de fuziune colorata si de asa-zisa rivalitate retiniana9). Se observa la o privire mai îndelungata, in succesiune de aproximativ 5 secunde, cand o culoare, cand alta, cand un amestec. Se priveste si cu cartea intoarsa (cu 180°), amintind de faptul ca unul din ochi impune perceptia (ochi director).

–Fig.19 – Campurile tabloului bioptic mixt (macheta DR11).

–Fig.20 – Reproduceri din brevetul autorului RO 67678. Desenul privit cu M1 sau M2 pare ca o piramida cu varful in jos; cu M3 varful apare în sus (inspre ochi).

–Fig.21– Cu M2 se obtin fie trei cercuri in partea de sus, fie trei in partea de jos (cercuri de referinta). Se priveste apoi in centru, observandu-se detasarea treptata in spatiu a cercurilor: unele in fata planului paginii si altele in spatele10) ei.

Cu M3 fuziunea este mai labila; pot aparea patru cercuri de referinta in loc de trei. Se exerseaza astfel ca sa se obtina trei cercuri, dupa care se privesc cercurile din mijloc. Se obtine o plasare a cercurilor invers fata de observarea cu M2.

–Fig.22 – Se procedeaza ca in descrierea de la figura 21. Apare amestecul psihofizic al culorilor (nuante fluctuante, sidefii, fantomatice, desprinse de suport mai ales la observarea cu M3).

EXPLICATII PENTRU TESTELE DIN REPRODUCERI

Aceste detalii sunt notate DR1, DR2, DR3, corespunzator reproducerilor R1, R2, R3, R4, R5, R6, R7, R8, R9, R10, R11, R12, R13, R14. Pentru exersarea privirii bioptice se folosesc modalitatile M1, M2 sau M3, observandu-se în principal aceleasi efecte, însa de data aceasta cu forme picturale complexe.

DR1 si DR2. In detalii apar efecte hiperrealiste (în plus fata de cele cunoscute), asa cum apar ele în natura, respectiv în spatiu, efecte care pot fi redate numai bioptic. Unele din stralucirile date de obiecte, în natura, sunt percepute, dupa caz, fie de un ochi, fie de celalalt. Evident ca dorintele hiperanalistilor de a depasi realitatea nu pot fi obþinute in deplinatate cu mijloace din pictura obisnuita ce prezinta aceleasi elemente pentru ambii ochi. De asemenea, prin metodele bioptice se realizeaza o crestere a impresiei de transparenþã (DR2), datorita dispunerii spatiale a formelor reprezentate, cat si  eliminarea imperfectiunilor necomune, efect pe care l-am numit antanta retinelor (în opozitie cu rivalitatea retiniana).

DR3, DR4, DR5 si DR7. Testele au sens perspectival la privirea cu M1 sau M2. La privirea cu M3 se produc efecte de antispatiu pentru perceperea carora este nevoie de antrenamente mai indelungate. Acestea deoarece acomodarea psihica a inversarii dispunerii elementelor in acest nou tip de spatiu este mai dificila, dificultate produsa mai ales de contrazicerea formelor care au linii de fuga antagonice celor firesti. Aceste teste sunt detalii din ilustratiile R3, R4, R5 si R7, fotografii ale unora din tablourile, pe care le-am realizat ce reprezinta un fel de translatie în modalitati abstracte a unor peisaje imaginare.

DR6 si DR9. Se poate observa o mai mare stabilitate in fuziunea colorata, datorita prezentei galbenului, care traverseaza campurile colorate ce sunt în corespondenta.

DR8. In oval apar nuante sidefii, fluctuante, cum si elemente dispuse spatial, cum ar fi spirala ce înconjoarã ovalul.

DR10a. Testul se priveste cu M1, M2 sau M3, observandu-se trecerea de la o forma plata din suprafata suprafata-spatiu) în hiper- spatiu. De fapt, perceperea este tot spatiala, dar modificarea formei, trecerii de la plan la un spatiu cu modificarea formei, asa cum am mentionat, i-am dat denumirea de hiperspatiu.

DR10b si DR10c. Testele au fost obtinute prin decuparea de detalii din reproducerea R10, dar au fost alese astfel încat sã produca asa-zisa rivalitate retiniana descrisa de Helmholtz. Denumirea este sugestivã, desi evident efectul este psihofizic.

DR11 reprezinta macheta unei compozitii bioptice mixte ce se compune din campurile reprezentate în figura 19. În campul A se picteaza compozitia bioptica principala (de exemplu aceea din reproducerea R3).

Aceasta compozitie se priveste cu modalitatea M4. In campurile alaturate B, C, D si E se formeazã cuplurile bioptice B-C si D-E în care fie ca se reiau formele din A (cazul din macheta) fie ca se dezvolta în continuare tema principala. Aceste cupluri pot fi fuzionate cu ochii liberi aplicand modalitatea M3 (de exemplu pentru baza RZ de aproximativ 1 m–figura 19–se priveste de la distanta de 4-8 m dependenta de dotarea genetica cum si de antrenamentul observatorului).

In macheta DR1 cuplurile B-C sau D-E se pot observa aplicand modalitatile M1 sau M2. Compozitia bioptica mixta poate fi conceputa astfel încat elementele din dreptunghiul D sa fie riguros ca acelea din compozitia principala A, situate în partea punctatã D (în corespondenta cu D). Astfel cuplul D-Dprivit în macheta cu modalitatile M1 sau M2 si la scara mare cu modalitatea M3 provoaca senzatii de cresterea stralucirii culorilor, cum si impresia ca se priveste printr-un hublou.


1 Testele si compozitiile le-am realizat ca urmare a unor studii personale, ajungand la cateva metode si formule (Brevetul RO nr. 67678 cu prioritate din anul 1974).

2 Modalitatle 1, 2 si 3 sunt cunoscute numai pentru aplicatii în stereoscopie. Vezi: Christiane Holzhey, Troisième oeil, în Science & Vie, Paris, nr. 927/1994; referindu-se la lucrari din 1960 si 1961 prezinta modalitatile M2 si M3 pentru redari stereoscopice. M. Grossman, R. Cooper, Magic eye, A & M Universal Press Sindicate Company, Kansas City, 1995 si album cu stereopare pentru antrenarea vederii stereoscopice folosind modalitatea M2. A.I. Tudorovskii, Teoria opticeskih priborov, Izd. Academii nauk SSSR, 1952, vol. II, p. 54, prezinta un grafic cu 4 perechi de cercuri care privite cu modalitatea M3 apar in spatiu. Liviu Iliescu, Metoda pentru realizarea machetelor (Brevetul RO 67678); in figura se prezinta un desen care privit cu modalitatile M1, M2 si M3 se transforma intr-o piramida (Fig. 20).

3 Pentru cine este mai obisnuit cu figurile geometrice, se prezinta schematic, formarea imaginilor în Fig. 3b. Retina si cristalinul reprezinta ochiul. Imaginea virtuala a dreptunghiului din mijloc P se formeaza în dreptul varfului creionului (reperul), corespunzand imaginilor de pe retinele celor doi ochi A' si A'2. Cuplul dreptunghiurilor test A1 si A2 se formeaza în A''1 si A''2, rezultand cele doua imagini secundare S. Prin modificarea distanþei MN si concentrarea privirii pe varful creionului se obtine imaginea fuzionata P, prin suprapunerea imaginilor A'1 si A'.

4 Exersarea privirii bioptice este suficient sa se faca pe teste si nu si pe reproducerile R1, R2 care ar necesita folosirea dispozitivului optic din Fig. 4..

5 Figurile 8, 9 si 10 observate mai intai cu modalitatile M1, M2 sau M3 si apoi privite normal apar ambiguu, cu inversari spatiale, ca in cazul cunoscutei iluzii optice a coltului de cub care apare, succesiv, cand în convexitate cand în concavitate, iluzie cunoscuta înca din antichitate. E.H. Gombrich prezinta în Arta si iluzie o fotografie a unei pardoseli de mozaic din Antiohia sec. II e.n. (R12) în care apare iluzia ambigua a coltului de cub. R. Vasarely in contemporaneitate are mai multe compozitii în care este prezenta iluzia coltului de cub. Modalitatile bioptice elimina ambiguitati de acest fel care totusi apar la privirea cu ochii liberi contribuind la ceea ce am numit impresii reziduale.

6 René Berger foloseste denumirea de suprafata-spatiu si de spatiu-suprafata (Descoperirea picturii, Bucuresti, Editura Meridiane, 1975, vol. II, p. 21). Autorul preia din critica de arta a curentelor in pictura de dupa impresionism aspectele privind spatiul in compozitii si relatia intre perspective (lineara si colorica), cu linii de fuga si dozarea culorii, descriind modalitatea aducerii in plan a formelor, asa cum se practica in cubism. Astfel, introduce notiunea de suprafata-spatiu, considerand ca pot fi percepute pe suprafata tabloului profunzimi (efecte de perspectiva), iar apoi descrie reducerea la suprafata plana a tabloului folosind chiar contraziceri între redari cu tendinte de profunzimi si perspective colorice. Transformarea o numeste spatiu- suprafata. Fata de evidentierile lui René Berger, am experimentat o a treia posibilitate de a crea un spatiu neconform, un spatiu amplificat fata de datul geometric, pe care l-am numit hiperspatiu.

7 Efect descris de fizicianul german Hermann von Helmholtz (1821-1894)

8 P. Florenski descrie in Perspectiva inversa si alte scrieri, Ed. Humanitas, 1977, p. 61: "...Fara sa intram in analiza creatiei lui Dürer, ne referim la lucrarea lui cea mai realizata... Se are in vedere dipticul cunoscut sub numele de Cei patru apostoli... si iata ce vedem in acest diptic: capetele celor doua siluete aflate in spate sunt mai mari decat ale celor din fata... Dupa cum observa un critic de arta, avem de-a face cu asa-numita perspectiva inversa, conform careia obiectele din spate sunt înfatisate mai mari decat cele din fata". In cazul picturii bioptice, asa cum rezulta din teste, inversarile apar efectiv in profunzime si nu sunt strict legate de raportul reprezentarilor de obiecte cunoscute si de asezarea in perspectiva a acestora".

9 Denumire data de Hermann von Helmholtz.

10 Dupa cum se stie, iluziile optico-geometrice fac obiectul a numeroase studii. Mentionez numai cateva aspecte:- A. Cosmovici, Psihologie generala, Ed. Polirom, 1996, pag. 119. "...Unele desene geometrice, cu figuri destul de simple, pot provoca perceptii eronate, care nu corespund realitatii masurate cu echerul si compasul. Observate de multa vreme, acestea au fost studiate si de scoala gestalista, care si-a putut intemeia unele concluzii pe diferite iluzii optico-geometrice".- I.F. Lyotard, Fenomenologia, Ed. Humanitas, 1997, pag. 55. "...In realitate, stimulii perceputi, de exemplu cei care condiþioneaza activitatea noastra, nu sunt ei insisi perceputi. Daca reluam experienþa elementara a lui Müler-Lyer (Fig. 23), in care segmente egale prin constructie sunt percepute ca inegale, avem un exemplu semnificativ al diferentei intre ceea ce este obiectiv si ceea ce este dat.- P. Florenski, in cartea citata mai sus: "...Dar daca este util sa pastram cuvantul iluzie cand este vorba de sinteze psihofizice, care dau unor elemente luate în parte o forma noua, acest lucru trebuie facut cu conditia absoluta de a renunta la expresia- pare altfel decât este in realitate-...sau suntem realisti si spunem-in sinteza elementele luate in intregul lor nu mai sunt ceea ce ar fi fost luate fiecare in parte- sau consideram totul ca un fapt subiectiv si spunem, împreuna cu subiectivistii- elementele sintezei par a fi altceva decat par cand sunt luate fiecare în parte. Daca vreti, pastram cuvantul iluzie, dar renuntam la nuanta care discrediteaza valoarea cognitiva a obiectului caruia i se aplica cuvantul iluzie..."In ceea ce priveste arta bioptica, intre altele, se obtine iluzia unui spatiu de la stimuli statici, spatiu care create in profunzime intr-un timp cel putin de cateva zeci de ori mai mare decat timpul in care se percep obiectele din spatiul inconjurator, asezate la diferite distante, cand privirea se muta de la un obiect la altul, timp care, dupa cum se stie, este în jurul a 0,1 secunde. In pictura bioptica timpul de acomodare difera de la subiect la subiect, dar el este relativ foarte mare fata de acomodarea normala; scade cu putin in cazul numeroaselor exersari, fara sa se inregistreze deprinderi care sa-l coboare la nivelul de aproximativ 0,1 secunde, ramanand foarte departe de acesta (timpul de sesizare a profunzimilor maxime, la subiecti antrenanti, este de aproximativ 6 secunde).