Curente si miscari in artele plastice

Bioptical Art - Liviu Iliescu

Arta biopticã oferã posibilitatea reluãrii unor mijloace de exprimare cunoscute în arta modernã, folosind introducerea în compozitii a stimulilor binoculari diferentiati, fapt ce conduce la stiluri derivate, dar si la extinderea interpretãrilor creatiilor controversate ale marilor artisti din ultimul secol.

În tabelul alãturat prezint o inventariere a curentelor si miscãrilor mai importante (denumire, principali precursori si promotori), cu definitii simplificate chiar si fatã de acelea ale dictionarelor (din care de fapt au fost extrase47)) pentru a face posibilã o parcurgere rapidã a lor, în scopul observãrii unor trãsãturi generale, dar si a unor particularitati ce ar justifica reluarea lor în cadrul bioptic. În acest fel poate cã apar mai explicite enunturile despre "aleatoriul si inflatia de idei" sau despre succesiunea util, trebuintã, saturatie (satietate) pe care le dezvolt în aceastã carte.

Compozitiile din artele plastice ale secolului XX, pe lângã interesul provocat de stranietatea lor, au valente în decorativ. Suprafaþa tabloului abstract întrerupe, prin disonante, ordinea, uneori, obositoare a interioarelor.

Comunicarea cu creatorii de artã abstractã, prin expozitii, este limitatã de insuficienta mijloacelor de redare a stãrilor de inspiratie. Prezint mai jos principalele curente si miscãri artistice începând cu impresionismul pentru a evidentia posibilele aplicatii ale mijloacelor bioptice ce le propun asa cum rezultã din testele DR1,DR2,DR3,DR4,DR5,DR6,DR7,DR8,DR9,DR10a,DR10b,DR10c,DR11, Stilurile artei abstracte pot deveni elemente de structurã în arta biopticã, fãrã a produce oboseli eclectice (eclectisme saturante), dimpotrivã vor face posibile nebãnuite transferuri ale stãrilor de inspiratie artisticã.

Curente si miscari artistice
secolul XIX
Denumire, deceniu (d), reprezentantiIdei principale
IMPRESIONISM d. VIII-IX Precursori: E. De- lacroix,, C. Corot,, E. Manet; C. Monet; C. Pissaro. La originea denumirii se află tabloul lui C. Monet,, Impresie,, răsărit de soare. Impresionistii recurg la culorile pure (direct din tub). În miscarea ochiului culorile se amestecă (tonuri sintetizate de retină). Cel mai puternic efect de lumină îl creează complementarele juxtapuse. Fiecare culoare rosu,, galben,, albastru cheamă în ochi complementara ei: verde,, violet,, portocaliu. O altă caracteristică este actiunea aspectului pasager din natura înconjurătoare cu estomparea formelor.
NEOIMPRESIONISM d. IX, G. Seurat; P. SignacDivizarea prin tuse mici a suprafetelor colorate asigurând prin contrast simultan amestecul colorat,, sustinând că prin aceasta se asigură maximum de luminozitate. Tehnica tuselor divizate - divizionismul - se accentuează până se ajunge la puncte colorate. Seurat lansează succesiv "contraste de tente,, contraste de ton,, contraste de linie.
SIMBOLISM d. IX,, P. Puvis de Chavannes; G. Moreau; Odilon Redon.Domeniul deplin de afirmare pentru simbolism l-a constituit literatura - Ch. Baudelaire,, A. Rimbaud s.a. În pictură simbolismul este o replică dată pozitivismului impresionist opunând lumii exterioare universul interior. Această miscare estetică a introdus ideea consonantelor si sinesteziilor,, a posibilitătii de transcriere a unei arte în termenii alteia: literatură picturală,, pictură literaturizată etc.

Curente si miscari artistice
secolul XX
STILUL 1900 d. I: Gustav Klimt; Toor; P. Bonnard; Toulouse- Lautrec Arta 1900 derivă din tipul linear-vegetal ca în Italia. A fost în multe cazuri tratată ca un stil exclusiv decorativ datorită caracterului pregnant ornamental. Se remarcă aplicatiile din arhitectură.
FOVISM (fauvism) d. I; Precursori: V. van Gogh; P. Gauguin. Inovatori: H. Matisse; A. DerainMiscare picturală franceză care se remarcă prin orchestrarea îndrăzneată a culorilor pure. Cultivă culoarea vie strălucitoare pusă direct din tub (străzi cu steaguri).
FUTURISM d. II Manifestul futurismului (F.T. Marinetti),, e preluat în artele plastice: G. Balla,, U. Boccioni,, C. Carra,, M. Duchamp Acest curent adoptă notiunile cheie ale modernitătii (dinamism,, viteză,, masinism) declarând totodată că este împotriva oricărei institutii a trecutului: muzee,, academii de artă,, morală sau politică. În pictură se remarcă prin repetarea în translatie a formei sugerând miscarea. Exemplu: Nud coborând scara de M. Duchamp
EXPRESIONISM Începând cu d. I - o primă etapă 1885-1900 Van Gogh; Gauguin; E. Munch; J. Ensor. Apoi: Ch. Soutine; A. Modigliani; G. Rouault,, M. Chagall Compozitie caracteristică (simbol) litografia Strigătul de Eduard Munch. Un peisaj - podul,, apa,, colinele - este realizat în tăieturi largi cu linii dure, ce îmbină contrastul violent dintre alb si negru cu dinamica agitată a petelor. Marchează o desprindere de impresionism mutând accentul pe expresionism.
CUBISM d. I-II Pablo Picasso; G. Braque; J. GrisCubismul analitic preconizează redarea totală a formei,, cuprinderea aspectelor unei figuri într-un singur tablou (bidimensional). Artistul face înconjurul unui obiect si rabate (suprapune) în tablou aspectele principale pe care le vede. Cubismul sintetic dezvoltă forme depărtate de realitate,, dar în acelasi timp introduce o realitate concretă prin colaje (fragmente din hârtie,, de ziare,, bucăti de pânză etc.). Remarc faptul că în cele din urmă,, modalitatea rabaterii nu se adresează rationalului,, plusului de informatie,, ci afectivului fiind un pretext pentru a dezvolta un nou fel de a organiza forme inedite în câmpul tabloului.
ARTA ABSTRACTĂ d. II; W. Kandinsky; P. MondrianSe remarcă prin compozitii ce nu trimit la realitate (artă nonfigurativă). Petele de culoare si liniile, prezentate într-un mod mai mult sau mai putin organizat,, oferă în multe cazuri complemente decorative
DADA d. II; Tristan Tzara; H. ArpMiscare în cultura modernă ce neagă în mod absolut toate valorile creatiei inclusiv ale acelora ce vin din interiorul acestei orientări. Pictorul sau sculptorul,, în viziunea dadaistă trebuie să renunte la ambitiile de a reprezenta ceva,, de a folosi procedeele cunoscute pentru compozitiile plastice. I se recomandă "să fabrice" compozitii folosind fragmente din realitate culese la întâmplare. La fel,, oricine doreste să scrie o poezie poate folosi cuvinte decupate din ziare orânduite arbitrar prin extragere dintr-o cutie. Vezi în acest volum: Aleatoriul si inflatia de idei si Unele reflectii de antropologie
PICTURA METAFIZICĂ d. II-III; Giorgio de Chirico; C. CarraMiscare ce se vrea ca o reactie împotriva futurismului. Apare în atmosfera creată de studiul Introducere în metafizică de H. Bergson. Lumina vine din surse nedefinite sau multiple dând impresia de suprarealitate cu efecte de simultaneitate zi-noapte. În interioare sunt prezente manechine în forme simplificate cu atitudini spre viu
SUPREMATISM d. II; Kazimir MaleviciCreatia lui K.M.,, suprematismul este considerat ca fiind revolutia estetică cea mai radicală a secolului XX. Picturalul nu mai este o reflectare a naturii,, el este însăsi natura. K.M. îsi dezvoltă ideile în lucrarea Suprematismul ca model al nonreprezentării. În seriile Negru pe alb sau Alb pe alb pictorul pune accentul pe o limită a depărtării de concret
DE STIJL (STILUL) - NEOPLASTICISM d. II-III; P. Mondrian; Th. von DoesburgRevistă si grupare artistică în Olanda. "Scopul naturii este omul,, scopul omului este stilul." Ca mijloace se preconizează: planul sau prisma dreptunghiulară,, de culoare primară (rosu,, albastru,, galben) si de nonculoare (alb,, negru,, gri); echilibrul dintre culoare si nonculoare; linia dreaptă; se exclude orice simetrie s.a
RAIONISM d. II; M. Larionov; N. GoncearovaMiscare artistică initiată în Rusia în anii 1910-1914,, M.L. pretinde că este o sinteză între cubism,, futurism si orfism. Raionismul se depărtează de prezentarea lumii concrete; retine reflexele luminoase,, traiectoria în spatiu a undelor luminoase,, ajungând la un arabesc de vectori luminosi
ORFISM (SINCRONISM d. II; R. Delaunay; S. Delaunay-TerkOrientare artistică ce se remarcă prin compozitii mai îndepărtate de geometrismul rigid al cubismului,, propunând corespondente între culori si sunetele muzicale
SUPRAREALISM d. III; A. Giacometti; V. Brauner; S. DaliO definitie a miscării a dat-o A. Breton (primul manifest al suprarealismului - 1924). Automatism psihic pur,, prin intermediul căruia se propune exprimarea în diverse moduri,, functionarea reală a gândirii. Dictat al gândirii în absenta unui control exercitat de ratiune. La început s-a manifestat în literatură si apoi în artele plastice,, unde se cultivă straniul,, insolitul,, neprevăzutul,, fantasticul,, adăugând la realitate visul
GESTUALISM (ACTION PAINTING d. V ; J.Pollock; W. de KooningO miscare ce se caracterizează ca o directie a expresionismului. J.P. renuntă la sevalet,, asternând pânza pe podea si lăsând să se scurgă culori direct din diferite recipiente pe care le miscă cu rapiditate în scopul de a picta nu ceea ce vede,, ci ceea ce simte,, tabloul traducând prin trasări alambicate nelinistile sale,, în ritmul unor descărcări de energie
CINETISM d. VI; N. Gabo; A. Pevsner; V. Vasarely; A. CalderDirectie în arta modernă care introduce miscarea în artele vizuale. Se remarcă si în acest caz o deplasare a interesului pentru obiectul estetic spre experienta estetică. Se introduc în compozitii piese în miscare actionate mecanic sau prin forte naturale (vânt),, cu echilibre precare ce conduc la succesiuni aleatorii,, proiectii de fascicole luminoase ritmice s.a
HAPPENING d. VI; A. Kaprow; C. Oldenburg; J. DineMiscarea urmăreste micsorarea distantei între realitate si artă prin interferenta mai multor forme de artă: plastică,, teatru,, film,, fotografie etc. Cu orientări dadaiste de sfidare a conventiilor,, practică spontaneitatea si improvizatia trecând valoarea artistică de la obiectul de artă la actul artistic
POP ART (termenul POP de la popular) d. VII; R. Hamilton; E. Paolozzi; R. SmithMiscarea se bazează pe referiri la concret,, la valorile continute în cele mai banale lucruri din mediul înconjurător,, fiind o reactie împotriva disparitiei imaginii lumii vizibile. Se dezvoltă si o directie mecanomorfă,, reprezentându-se organismele masinilor si automobilul fiind în acest sens un simbol. Asamblarea de "deseuri",, "noile antichităti"
COMPUTER ART (artă executată la computer) d. VII; W. Fetter; M. Schroeder; S. SchmittArtisti si ciberneticieni realizează programe care introduse în calculator generează forme inedite din trăsături succesive de linii.În măsura în care nu intervine artisticul,, compozitiile sunt plasate în tehnologie
OP (OPTICAL) ART d. VI; Vasarely; B. Riley; J. SteeleAceastă artă se remarcă prin multiplicarea unor forme tip cerc,, semicerc,, cu distributii pe curbe care creează iluzii optice de deformări în spatiu. Provoacă socuri vizuale folosite în afise si îsi extinde aria de aplicare în domeniul decorativ
ARTA CONCEPTUALĂ (artă analitică) d. VII; I. Burn; M. Ramsden; J. Kosuth; J. CollinsTeoreticienii si artistii acestei miscări consideră că pe primul plan se situează ideea,, conceptia,, procesul operei. Artistul expune lucrarea sa în fază intermediară,, transmitând etapele inspiratiei sale beneficiarului de artă si nu doar opere finite
HIPERREALISM d. VII; Ph. Pearlstein; P. Sarkisian; D. HansonMiscare artistică care îsi propune să meargă în directia extremă a artei realiste,, accentuând desprinderea de realismul continut într-o măsură mai mică sau mai mare în impresionism,, pictura metafizică,, suprarealism etc. Ceea ce se oferă nemijlocit observatiei sau aparatului de fotografiat trebuie să fie în centrul de interes al artistului plastic.Realul nu trebuie interpretat,, ci doar reprodus. Artistul intervine decupând din realitate acele părti pe care le găseste interesante si le reproduce cu maximum de minutiozitate
ARTĂ MINIMALĂ d. VII; B. Newman; K. Noland; F. StellaCompozitia reprezintă în sine obiectul de contemplat,, eliminându-se orice referire la lumea înconjurătoare pentru a elimina orice evocare. Orice trimitere iconografică,, sau aluzie la materialitate poate declansa sentimente si asociatii parazite care împiedică prin impurificare,, receptarea operei de artă

47 Dictionnaire de peinture et de sculpture. L'art du XXe sičcle, Larousse, 1992; Dictionnaire de la peinture, Larousse, 1991; Constantin Prut, Dictionar de artă modernă, Bucuresti, Editura Albatros, 1982.)