Monument pentru eroii Revolutiei din 1989

Bioptical Art - Liviu Iliescu

Prin linii34) care delimiteazã divergent dinspre ochi, forma brâncusianã apare ca în celebra schitã proiectatã pe cer fãrã a avea profunzimi, în timp ce privitã treptat din profil capãtã forme care evolueazã tridimensional, forme care constituie transformãri compozitionale totale. Evolutia de la forme aparent plane la forme neasteptate, tridimensionale, respectiv modificarea esentialã a perceptiei cu unghiul din care se priveste s-ar putea numi cinestatism. Desi denumirea pare improprie, ea exprimã modificãri esentiale ale perceptiei vizuale cu unghiul de vedere al unei forme statice.

În altã ordine de idei se pune problema procesului de estetizare pe care îl parcurge orice artist în timpul executiei operei sale, care, în multe cazuri, se depãrteazã substantial de schitele initiale, pãstrând esentialul din viziunea spontanã.

Artistul care ar fi invitat sã transpunã schita lui Brâncusi într-o compozitie executabilã si-ar simti cumva lezatã personalitatea, iar, pe de altã parte, ar avea sentimentul de frustrare, ca urmare a umbririi eventualelor contributii importante, de cãtre renumele marelui artist.

Trecând peste toate acestea si nefiind nici în postura de a manifesta pretiozitãti, în cazul transpunerii schitei lui Brâncusi, ca urmare a încercãrilor pe care le-am fãcut a apãrut nevoia introducerii de elemente noi la parcurgerea procesului de estetizare.

În cazul unor cercuri riguros concentrice, acestea ar apãrea la o privire de front ca o banalã tintã folositã la exercitii de tragere cu arma, astfel cã imperfectiunile si cercurile tremurate din schita lui Brâncusi alcãtuiesc o compozitie incomparabil mai artisticã. A trebuit sã fie gãsite acele linii curbe, închise, care treptat sã confirme estetic punctul central (cercuri cu diferente de concentricitate care dau iluzia de miscare cãtre o spiralã).

De altfel, perfectiunea în acceptia curentã este iluzorie. Orbitele planetelor nu sunt cercuri, ci poate elipse tremurate, exprimate cu aproximatie de formule matematice foarte complicate. Forma exactã a lor este cunoscutã numai de Dumnezeu, iar de esentele tuturor lucrurilor ne apropiem asimptotic, în mãsura vrerii Sale pentru fãptura de pe pãmânt creatã de El.

Triunghiul de deasupra este, de asemenea, neregulat si în procesul de estetizare îmi apare ca o biprismã.

În conceperea soclului trebuie evitate formele banale; el trebuie sã aibã liniile universului, fãrã sus, jos si fãrã vertical si orizontal, înscriindu-l armonic atât în forma de front, cât si în aceea de profil, care, asa cum am arãtat mai sus, este reprezentatã cu schimbãri esentiale. Acest lucru era obligat sã-l facã si Brâncusi în procesul de estetizare, desigur în maniera sa de geniu… dar nu a fost sã fie si nu stim cum ar fi fost.

Fig.38 Fig.39

 


34 Liviu Câmpeanu a promovat ideea realizării unui monument pentru eroii revolutiei din 1989, prin interpretarea schitei lui Brâncuai: Relativement tel que moi (Fig. 35) si a stimulat posibilitătile unor proiectanti si specialisti rezultând si propunerea mea (Fig. 38 si 39). L. Câmpeanu sustinându-si demersul său, printre altele, si cu interpretări metaforice: "Drept care, în aste zile îndoliate pentru noi, am avut revelatia sosirii ceasului împlinirii adevăratului destin al «Sinei» lui Brâncusi, când întrupa-se-va într-un monument ce va eterniza memoria eroilor-martiri ai Revolutiei din Săptămâna Pătimirilor Mântuitoare săvârsită în primăvăraticul Decembrie 1989. Sfânt lăcas de oficieri sepulcrale întru proslăvirea unei neîntinate biruinte cucerite de inimi plămădite din esente rare si cristalizate în retorta universalitătii, unde pelerinajele n-or conteni. Cosmodrom al sufletului omenesc în întelesul dezvăluirii celei din urmă a vietii taină, căci, oricum, fi-vom nevoiti să-nvătam a muri cândva".