Arta Bioptica - precizari preliminare

Bioptical Art - Liviu Iliescu

Arta bioptica este denumirea proprie pentru un domeniu nou in arte, pe care am gasit-o potrivita in urma a unui lung sir de experimente pe care le-am intreprins in sfera modalitatilor particulare de extinderi perceptuale în pictura si sculptura.

Desi compozitiile sunt elaborate pentru tema principala in ritmul inspiratiei, pe parcursul elaborarii lucrarii sunt introdusi, in anumite parti, stimuli diferiti pentru fiecare ochi în parte, astfel ca privind cu un ochi prin intermediul unui cuplu de oglinzi (pe care l-am numit dispozitiv bioptic), iar cu celalalt liber, sunt provocate efecte psihofi- zice cu valente artistice inedite.

Tehnica aplicata de mine vine în prelungirea experimentelor si teoretizarilor intreprinse la sfârsitul secolului al XIX-lea de savantul Hermann von Helmholtz, cercetari referitoare la provocarea de stimuli adresati diferit pentru unul din ochi fata de celalalt, dar fara nici o legatura cu scopuri artistice. Noutatea rezultatelor studiilor mele consta  in transpunerea acestor teste, impreuna cu altele, pe care le-am elaborat in asa fel incat sa fie proprii aplicarii lor in pictura si sculptura, pentru amplificarea posibilitatilor de comunicare pe trasee afective, de influentare psihica prin idei compozitionale, de formare, poate, a unor noi structuri psihice.

A rezultat un nou domeniu în artele vizuale , pe care il prezint prin teste si detalii din unele tablouri bioptice pe care le-am pictat, prin explicarea efectelor reproductibile, care pot fi parcurse de marea majoritate a cititorilor. Pe langa descrierea acestor efecte, dezvolt in carte cateva teme cu enunturi mai mult metaforice, incercand sa sugerez unele directii de cercetare.

Am denumit-o arta bioptica si nu dioptica sau binoptica, deoarece compozitiile contin elemente ce provoaca declansari cu prelucrari psihice aparent mai profunde, cum este, de exemplu, perceperea unor miscari în prezenta unor stimuli statici, efecte care au trebuit sa fie inscrise intr-un titlu care sa evite trimiterile la aspecte preponderent fizice. Pentru a face cat mai explicite descrierile, a fost necesar sa definesc pe cat posibil efectele reproductibile tipice, precum:

amestec psihofiziologic al culorilor, antanta (acordul) retinelor, antispatiu plastic, armonie spatiala, bispaþiu plastic, ciclu psihic, dinamica profunzimii spatiului, disonanta spaþiala, efecte hiperrealiste, hiatus plastic, gradient vizual, hiperspatiu plastic, spatiul si timpul in arta bioptica etc.

Prin anii 60-70, Salvador Dali a pictat cateva perechi de tablouri, fiecare pereche reprezentand stereopare care, privite printr-un sistem optic - conceput de colaboratorul sãu, fizicianul Roger de Montebello-, produc efecte stereoscopice naturaliste. Aceasta modalitate este, de altfel, transpunerea în pictura a cunoscutului stereoscop cu fotografii -desigur cu castigurile artistice care rezulta din elaborarile marelui artist spaniol-, dar nu cuprinde multitudinea fenomenelor bioptice.

Invoc "momentul Dali" deoarece doresc de la bun inceput sa remarc ca ii cunosc tehnica in intimitatea sa fizica, ca, asa cum rezulta din publicatiile mele, preocuparile de a extinde în pictura modalitatile bioptice, inclusiv stereoscopia cu forme abstracte, le-am avut mai înainte si unele în acelasi timp cu marele pictor spaniol, care s-a limitat, de fapt, numai la reprezentari stereoscopice naturaliste. In acest sens, inca din 1975 precizam urmatoarele:

Folosind cunostintele mele de constructor de aparate optice, am reusit sa transpun in domeniul picturii unele studii personale privind perceperea spatiului si culorilor prin sistemele optice. Redarea subiectiva a spatiului prin desenare, folosind calcule si constructii geometrice, este cunoscuta de multa vreme, insa aplicarea in domeniul plasticii, anuntata de curand ca o realizare a pictorului Salvador Dali, a cerut si cere cautari si completari. Nu cunosc detalii asupra realizarii de la antipod, însa în ceea ce priveste studiile mele, am reusit sa stabilesc metode prin care redarea celei de a treia dimensiuni sa nu solicite artistului plastic, in perioada de învatare si apoi în aplicare, un efort mai mare decat acela pentru<D> redarea perspectivei în desen si pictura. Astfel, am stabilit reguli pentru a realiza profunzimi maxime, evitand dedublari ale imaginilor pentru obtinerea a ceea ce s-ar putea numi "armonia redãrii spaþiale". De asemenea, am stabilit procedee simple pentru obtinerea detaliilor la distanta subiectiva dorita. Au apãrut posibilitati de combinare a culorilor prin efect psihofiziologic, colorand în nuante diferite fiecare din componenetele stereoscopice corespunzãtoare, cum si posibilitatea plasarii structurilor, astfel ca stereoparele sa formeze un ansamblu plastic cu semnificatii artistice similare cu acelea din pictura obisnuitã. Ca efecte, pot mentiona o surprinzatoare crestere a stralucirii culorilor în legaturã si cu posibilitatea plasarii imaginilor de reflexie, formate de suprafata obiectelor, in spatii virtuale. Subiectele abstractizate, reprezentarile abstracte, indiferent de forma, sunt acceptate prin recunoasterea existentei lor spatiale si în locul panzei sau cartonului se naste un spatiu plastic în latitudinea perceperii profunzimii spatiului definit de formele care plutesc în el

Liviu Iliescu, Scrisoare, în "Saptamâna", nr. 237, din 20 iunie 1975, p. 7. Scrisoarea a fost publicata ca urmare a faptului ca în presa romaneasca aparuse stirea ca Salvador Dali picteaza tablouri stereoscopice.

Pictura stereoscopica naturalista a lui Salvador Dali Reproduceri ale acestor compozitii, însotite de unele comentarii, sunt prezentate in albumul publicat de Muzeul Prado: 400 Obras de 1914-1983, Salvador Dali Museo Espanol de Arte Contemporaneo, Madrid, fara a pune in discutie exceptionala sa opera, nu prezinta nici unul din fenomenele rezultate din experimentele pe care le-am numit bioptice, tehnica sa regasindu-se în lucrarile mele ca un caz banal. Mai mult, metodele folosite de mine si pe care le descriu în aceasta carte, le-am putut extinde, asa cum arat mai departe, si la forme în spatiu (sculpturi), posibilitati pe care nu le-am intalnit in literatura de specialitate nici macar ca referiri intuitive.

In lucrarea de fata adun la un loc rezultatul cercetarilor desfasurate de mine pe parcursul unei jumatati de veac. Unele dintre ele au fost deja publicate în reviste, altele apar pentru prima data in aceasta carte. Am pastrat aproape integral textul celor tiparite, fiind mai apropiat de ritmul desfasurarii experimentelor.

Repetarea descrierilor unor experimente, în diferite parti ale cartii, apare în contexte diferite, incercand sa evidentiez, pe cat posibil, efectele bioptice.

Am transferat unele concluzii rezultate din experimentele bioptice si la studii fizionomice, cum si la posibile aplicatii legate de schita lui Brancusi Relativement tel que moi.

Recomand ca, înainte de a citi cartea, sa se parcurga testele de la articolul Exersarea privirii bioptice, teste care, de altfel, sunt adresate tuturor, inclusiv elevilor si varstei a treia.

Unele capitole, pe care le-am considerat mai reprezentative, sunt traduse in limba engleza, dupa cum la sfarsitul unora am atasat un rezumat in aceeasi limba.